Scris de Valentina Dragomir, psihoterapeut | Cum scriem articolele
Atașamentul este legătura emoțională formată în relația dintre mama (sau îngrijitorul primar) și copilul său. Tiparul de atașament este de mai multe feluri, sigur și nesigur. Atașamentul nesigur are trei subtipuri, stilul sau tiparul de atasament anxios, evitant, dezorganizat. Fiecare dintre aceste tipare determină modalitatea unică de relaționare a fiecăruia dintre noi, fie că vorbim de relația de cuplu, relațiile amicale sau de la serviciu.
Atașamentul anxios este caracterizat de stimă de sine scăzută, teama puternică de abandon sau respingere și agățarea de partenerul de cuplu. Aceste comportamente pot aduce dificultăți în relația de cuplu, iar terapia de cuplu poate fi un sprijin neprețuit pentru a crește încrederea între parteneri și siguranța relației.
Aceste tipare de atașament influențează relațiile din viața adultă în feluri tipice precum siguranța și echilibrul în atașamentul sigur, anxietatea față de relație în atașamentul anxios, și distanța emoțională (uneori și fizică) în atașamentul evitant.
Ca o mică paranteză aici pentru că este vorba despre relația de cuplu, am creat un jurnal cu exerciții pentru relația ta de cuplu pe care te invit să îl descarci gratuit completând formularul de mai jos 👇
În continuare vom vorbi despre stilul de atasament anxios și capcanele sale pentru cuplu. Am scris și despre stilul de atașament evitant si capcanele sale pe care îl poți citi pe Psychologies.ro.
Mă voi referi la îngrijitorul primar cu care copilul dezvoltă atașamentul ca fiind mama. De obicei mama este cea care are grija intensivă de copil și nevoile sale, îl hrănește și îl alină, fiind figura primară de atașament.
Figura de atașament poate fi și altă persoană care răspunde la nevoile copilului atunci când acesta este separat de mama. De exemplu tata, bunica, unchiul, mătușa.
Cum dezvoltă copiii stilul de atasament anxios?
Stilul de atasament anxios se dezvoltă la copiii ai căror mame sunt imprevizibile, inconstante și în care copilul nu poate avea încredere. De exemplu, mama poate fi greu de înțeles de către copil când:
- uneori oferă afecțiune copilului, iar alteori îl respinge fără un motiv anume;
- când nu este disponibilă -deși este prezentă fizic- să ofere afecțiune sau atenție copilului sau să îl ajute când acesta are nevoie;
- când utilizează ca pedeapsă sau metodă de a manipula copilul prin separare sau amenințarea cu părăsirea/abandonul: ”te las aici/nu te iau cu mine/te las singur”.
Pentru copilul cu atașament anxios mama este imprevizibilă. Uneori poate fi intruzivă, insensibilă și indisponibilă emoțional. Alteori mama poate fi disponibilă și poate răspunde adecvat nevoilor copilului. Însă, pendulând între aceste două tipuri de comportament nu îi oferă copilului siguranța și predictibilitatea de care el are nevoie.
Inconstanța al mamei provoacă anxietate copilului deoarece acesta nu știe la ce să se aștepte. Această anxietate întărește nevoia copilului de atașament, devenind dependent de mamă. Astfel, copilul învață să urmărească starea mamei, să fie suspicios, și în același timp să se agațe de ea pentru a-și avea nevoie împlinite.
De ce se întâmplă asta?
Deoarece nevoia de atașament este legată de mecanismele de supraviețuire. Copiii depind de părinții lor pentru a supraviețui. Deoarece se agață foarte tare de părinți, abandonul, despărțirea sau dispariția părintelui este o situație disperată pentru copil. Această situație depășește capacitățile copilului de a o putea gestiona în vreun fel.
Pentru a se adapta la situația și relația sa incertă cu mama, copilul este preocupat să determine starea ei. Încearcă să citească comportamentul mamei și să interpreteze gesturile ei. În funcție de semnele primite de la mama, copilul își adaptează propriul comportament.
Acest lucru înseamnă că micuțul poate să își elimine dorințele și nevoile punând pe prim loc câștigarea iubirii mamei sale. Metodele prin care poate face asta sunt mulțumirea ei și adaptarea comportamentului în consecință. Astfel, copilul crede că dacă este un copil bun o poate face pe mama lui să îi împlinească nevoia de a fi iubit.
Ce profil are adultul cu stilul de atasament anxios?
Tiparul de atașament pe care adultul îl va manifesta în viitoarele sale relații, inclusiv în relația de cuplu este format de timpuriu și se manifestă pe durata întregii vieți. De obicei stilul de atașament este definitivat până la vârsta de 3 ani.
Stima de sine vulnerabila
Persoanele care au atașament anxios sunt persoane care nu au încredere în ele însele sau în partener și nici în stabilitatea relațiilor lor. Ei depind de confirmările primite de la ceilalți, deși acestea nu voi fi de ajuns pentru a se simți iubiți.
Nefiind siguri pe sine și neavând încredere în partener sau relație, caută cu asiduu confirmare de la partener, siguranță, apreciere, gesturi de afecțiune, și chiar dovezi de iubire. Interpretează orice gest al partenerului căutând să dea sens relației lor.
Teama de a fi părăsiți sau frica de abandon
Comportamentul lor este influențat din umbră de teama de abandon, de a fi singuri sau părăsiți. Și din această cauză, uneori se pot agăța foarte tare de partener. Pot deveni chiar copleșitori, dorind contact cât mai constant (sau continuu) cu partenerul.
Adulții cu atasament anxios pot fi geloși și posesivi cu partenerul lor de cuplu. Dorința de independență a partenerului poate fi interpretată ca o separare, sau mai rău, ca abandon sau lipsa iubirii.
Dau foarte mult pentru relație
Deoarece au suferit respingere de nenumărate ori în copilărie de către persoanele importante din viața lor, se tem că și ceilalți vor proceda la fel și în final vor fi părăsiți. Astfel sunt sensibili la respingere și nu își dau voie să fie autentici 100% în relație. Își vor acoperi propriile nevoi și dorințe pentru a le împlini pe ale celorlalți.
Sunt persoane care oferă multă afecțiune și au nevoie să primească la fel de mult precum dau. Ei sunt dispuși să se sacrifice pentru a păstra relația sau a încerca să aibă o relație fericită.
Acest lucru înseamnă că, la fel ca în copilărie, într-o relație își pun nevoile pe ultimul loc, universul lor gravitând în jurul satisfacerii nevoilor partenerului de cuplu. Ei pot folosi chiar manipularea partenerului pentru a-l ține în cuplu și pentru a evita durerea provocată de o despărțire.
Poate apărea tendința de a-și controla partenerul pentru a se simți în siguranță. Controlul poate lua forma bunei intenții de a-l trezi pe partener dimineața ca să meargă la serviciu, că altfel el nu se poate trezi niciodată la timp, a ști întotdeauna ce este bine pentru partener, sau chiar a-i verifica telefonul ori contul Facebook.
Stilul de atasament anxios și capcanele sale
Stilul de atașament anxios poate aduce câteva capcane în relația de cuplu. Cele pe care le cunosc din experiența din cabinet sunt detaliate mai jos.
Responsabilitatea relației de cuplu
Persoanele care au acest stil de atașament se implică total în relația de cuplu și preiau pe umerii lor responsabilitatea creării și menținerii relației ”în viață”.
Această capcană este una dublă.
Pe de-o parte preluarea acestei responsabilități este una epuizantă deoarece construirea unei relații de cuplu este o muncă în doi, nu în unu. Acest tip de muncă singur în cuplu este o suprasolicitare a resurselor ce sunt investite în relație.
Pe de altă parte, când unul din parteneri dă foarte mult în relație, cealaltă persoană nu mai are loc să ofere înapoi partenerului. Această situație poate crea tensiune între cei doi și frustrare celui care oferă prea mult, pentru că simte că nu primește în schimb afecțiunea de care are nevoie. Iar asta poate alimenta multe dintre conflictele din cuplu.
Rana de abandon
O altă capcană pe care am întâlnit-o frecvent la persoanele cu atașament anxios este iubirea necondiționată pe care vor să o ofere partenerului. Este minunat să poți să oferi necondiționat și să îl accepți pe celălalt cu bune și cu rele, mai ales când nu o faci din teama de singurătate. Am întâlnit persoane care au fost gata să accepte orice partenerului doar pentru a nu se despărți, sub masca iubirii necondiționate.
O altă capcană este agățarea de partener din teama de a fi abandonat. Această dependență de partener poate duce la copleșirea lui, în final având efectul nedorit de a-l îndepărta. Este foarte bine ca fiecare partener să aibă timp pentru sine și prieteni, propriile hobby-uri sau activități independente de cuplu.
Manipularea
Manipularea partenerului de cuplu poate fi utilizată atunci când persoanele care au stilul de atasament anxios nu primesc ceea ce doresc sau când relația este în pericol. Aceasta este o strategie frecventă pentru a obține, dincolo de orice, atenția partenerului de cuplu. Aceasta este o capcană care poate răni ambii parteneri, dar și relația însăși. Manipularea poate provoca multă durere.
Citirea și interpretarea comportamentului partenerului de cuplu
Adultul care a învățat în copilărie să citească intenția, comportamentul, starea mamei sale pentru a-și adapta propriul comportament, va face la fel în relațiile de cuplu. Cu acest al șaselea simț dezvoltat al pericolului își va controla comportamentul astfel încât să nu stârnească respingere în partener.
Aceasta este o capcană mare pentru că de multe ori interpretările pot fi eronate. Iar nesiguranța venită din interpretările zilnice poate fi obositoare pentru amândoi partenerii.
Comunicarea este deosebit de importantă pentru a clarifica mesajele transmise de partener. De asemenea este bună pentru a evita durerea pe care interpretările defectuoase provenite din temeri le pot cauza ambilor parteneri.
Ține minte!
Stilurile de atașament determină modul nostru de a fi și acționa într-o relație. Aceste patern-uri nu sunt bune, nici rele, ele sunt.
Nu putem eticheta o persoană în funcție de tiparul de atașament deoarece acesta este modul natural, și poate singurul mod în care o persoană știe să relaționeze. Asta nu înseamnă că o persoană cu atașament anxios este mai bună sau mai puțin bună decât o persoană cu atașament evitant sau sigur.
Vestea bună este că relațiile pot fi îmbunătățite dacă avem grijă de propriul comportament din relații. Iar psihoterapia poate ajuta persoanele care au stilul de atasament anxios să se simtă în siguranță în intimitate, să aibă încredere în sine și să vindece rana dureroasă a respingerii și abandonului.
Referințe:
- Adult Romantic Attachment: Theoretical Developments, Emerging Controversies, and Unanswered Questions, https://doi.org/10.1037/1089-2680.4.2.132
- Adult Attachment Theory and Research http://labs.psychology.illinois.edu/~rcfraley/attachment.htm
- Bowlby, J. (1969/1982) Attachment, Vol. 1 of Attachment and loss. London: Hogarth Press. New York: Basic Books (1982).
- Bowlby, J. (1973). Separation: Anxiety & Anger, Volume 2 of Attachment and loss London. Hogarth Press; New York: Basic Books; Harmondsworth: Penguin (1975).
- Bowlby, J. (1988). A secure base. New York: Basic Books
- Levine, A. and Heller, R. (2010). Attached: The New Science of Adult Attachment and How It Can Help You Find—And Keep—Love
- Heard, D. H.AND Lake (1986). „The Attachment Dynamic in adult life”. The British Journal of Psychiatry. 149 (4): 430–438. doi:10.1192/bjp.149.4.430
