Scris de Valentina Dragomir, psihoterapeut |
Simți că relațiile tale sunt complicate sau dificile? Nu ești sigur cum să navighezi într-o relație cu cineva care pare că are prea multă nevoie de afecțiune sau e distant sau ceva între ele? S-ar putea să te confrunți cu probleme de atașament adult. Teoria atașamentului se bazează pe ideea că relațiile noastre din copilărie cu îngrijitorii noștri formează un model pentru modul în care experimentăm și răspundem la alte persoane din viața noastră. Acest lucru înseamnă că, dacă ai avut părinți neglijenți sau abuzivi este posibil să ai dificultăți în a avea încredere în ceilalți sau în a menține relații stabile ca adult.
Este important de reținut că nu toți adulții care au trăit traume sau abuzuri în copilărie au aceleași dificultăți. Stilurile de atașament sunt influențate de mai mulți factori, inclusiv genetica, vârsta la momentul separării de îngrijitor și istoricul de abuz. În plus, stilurile de atașament se pot schimba și ele în timp datorită noilor experiențe de relație cu alți oameni dragi, sau prin creșterea încrederii în relația de cuplu prin ședințe de terapie de cuplu.
În acest articol discutăm diferitele tipuri de stiluri de atașament și impactul lor asupra modelelor tale de relaționare ca adult.
Ce este atașamentul?
Atașamentul este legătura emoțională formată în relația dintre mama și copilul său, sau dintre îngrijitorul principal al copilului și acesta. Încă din primii ani de viață ne formăm anumite tipare prin care ne vom crea și trăi relațiile pe care le vom avea în viața noastră.
Care sunt aceste tipare de atașament și ce efecte au în relația de cuplu?
Pe scurt:
Atașamentul sigur: caracterizat de siguranță în relații, deschidere emoțională și confort în intimitate.
Atașamentul anxios: ai anxietate legată de relație și de sine în relație, teama de abandon, ești atent la posibilele pericole care pot apărea și afecta negativ relația, ai nevoie mare de contact și intimitate cu partenerul.
Atașamentul evitant: prețuiești libertatea, independența, eviți discuțiile profunde, intime, emoțiile. Cu cât simți că cineva se apropie mai mult de tine, cu atât vei simți nevoia să păstrezi o distanță confortabilă pentru tine.
Atașamentul dezorganizat: relația poate fi confuză pentru tine, poți avea sentimente de iubire și ură pentru partener, sau reacții emoționale intense, îți dorești apropierea și intimitatea cu cineva, dar îți este foarte teamă de a fi vulnerabil și rănit.
Acestea se pot schimba de-a lungul vieții, dar fără conștientizare și observarea efectelor negative ale celor nesigure în relațiile noastre avem șanse mici să schimbăm ceva. De obicei problemele din relații se pot prelucra cu un îndrumarea unui psihoterapeut.
Conform normativității, relația de atașament sigur este definită ca normă universală, exprimată în așa-numita „distribuție standard” în studiul din Baltimore al lui Ainsworth et al., ele fiind distribuite astfel: 66% atașament sigur, 22% atașament evitant și 12% atașament anxios.
Hai să trecem prin fiecare dintre ele:
Atașamentul sigur
Atașamentul sigur este tipul de atașament pe care îl avem mulți dintre noi. Studiile pe populația americană arată că 66% din populație au acest tip de atașament.
Acest tipar se recunoaște prin faptul că ai încredere în relație și în general lipsește teama de abandon sau a fi părăsit, și teama de a fi blocat în relație. Nu ai teama de a fi singur, și în același timp nu te sperie angajamentul. Astfel, relațiile tale tind să fie lungi ca și durată și te poți simți mulțumit de ele.
Te simți încrezător în relație și te poți baza pe prezența, sprijinul și ajutorul partenerului când ai probleme. Poți comunica deschis cu partenerul despre emoțiile tale, cum te simți, problemele întâmpinate, iar acest lucru arată o conexiune puternică și un grad mare de intimitate între voi.
Dacă ai un stil de atașament sigur, te simți confortabil să fii tu în relație fără să te ascunzi. Știi că partenerul te acceptă și poți fi autentic. Ai propriile limite și le respecți pe ale celuilalt, păstrezi o atitudine respectuoasă și care nu este intruzivă.
Atașamentul anxios
Să ai atașament anxios poate fi obositor pentru că din cauza temerii foarte mari de abandon poți să îți faci mii de gânduri despre tine, relație sau partener(ă).
Foarte multă energie și timp se duce în aceste gânduri de îngrijorare când partenerul răspunde mai greu sau simți o distanțare între voi. Ești preocupat de relația ta și aceasta poate deveni tot universul tău, având nevoie de confirmări și uneori dovezi că partenerul este încă investit emoțional.
Teama de abandon, de rupere a relației, de neiubire, te face atent la posibilele pericole pe care relația le poate întâmpina. De aceea, poți simți adesea gelozie, și poți încerca să faci mai mult pentru a ține relația vie: să dai mai multă atenție, să oferi mai multă dragoste și afecțiune, să împlinești nevoile și dorințele partenerului.
Din încercarea de a preveni ruptura relației poți să supraevaluezi anumite pericole, gesturi, acțiuni și să reacționezi în mod disproporționat în anumite situații. Uneori poți chiar trece peste anumite bariere ale intimității, devenind intruziv cu partenerul, pentru a te liniști că relația este bine.
De aceea, pe aceste persoane le ajută să își liniștească temerile și să recapete încredere în forțele proprii, astfel încât să se simtă confortabil în spațiul care poate apărea între sine și partener.
Poți citi mai multe despre stilul de atașament anxios și capcanele sale pentru relația de cuplu.
Atașamentul evitant
Un articol pe care l-am scris pentru Revista PSYCHOLOGIES este despre tipul de atașament evitant și capcanele sale pentru relația de cuplu.
Fiecare dintre noi avem un mod tipic prin care experimentăm relațiile. Tipul de atașament evitant se exprimă în relația de cuplu prin nevoia de distanță emoțională și de intimitate, teamă de apropiere sentimentală și angajament, nevoia de libertate și independență. Una dintre cele mai mari temeri ar fi pierderea acestei libertăți.
Adică nu vorbim despre sentimente, emoții, relație, ținem secrete. Uneori nu ne asumăm relația de cuplu sau nu vrem neapărat să clarificăm ce e cu ea. Și bineînțeles că aceste lucruri pot cauza conflicte între parteneri.
Cu cât cineva se apropie emoțional și intim de noi, cu atât vom avea nevoie de un timp de relaxare sau distanțare, deoarece există un grad mare de disconfort cu propriile emoții sau ale partenerului. În loc să comunicăm nevoia noastră de spațiu, mai degrabă îl acuzăm pe partener că are prea multe nevoi de afecțiune sau iubire.
Dar aceste lucruri nu înseamnă că persoana cu atașament evitant nu se atașează de partener. Chiar dacă nu este prea mult lipici în relație, această relație este una confortabila pentru el/ea.
Când apare posibilitatea pierderii relației, persoana cu atașament evitant se poate schimba radical pentru a câștiga dragostea partenerului, apoi se poate reîntoarce la zona confortabilă adică distanța emoțională.
Atașamentul dezorganizat
Acum este timpul să discutăm despre atașamentul dezorganizat, cum se manifestă și ce efecte poate avea în relația de cuplu.
Acest tip de atașament este mai puțin discutat deoarece este mai rar decât celelalte tipuri de atașament. Și vreau să redau un citat relevant.
”Am simțit că nu am fost niciodată suficient de bun.” „Era ca și cum, indiferent ce făceam, nu era bine. Pur și simplu nu era suficient de bun pentru cineva. Și când crezi că nu ești suficient de bun pentru cineva, atunci nu te simți iubit sau acceptat în niciun fel.” David Foster Wallace (scriitor american).
Cuvintele lui David Wallace reflectă sentimentul multor oameni care au suferit trăind o copilărie încărcată cu diferite abuzuri, neglijență sau traume, și al căror atașament din această cauză este dezorganizat.
Dacă ai un stil de atașament dezorganizat simți adesea că nevoile tale de iubire și validare nu vor fi niciodată satisfăcute. Cauți rareori afecțiune din partea celorlalți și ai putea chiar să o eviți. Tinzi să te simți neliniștit când încep să se formeze relații apropiate. Deși le dorești, devii confuz și nu știi ce să faci cu sentimentele tale pentru că intimitatea unei relații este periculoasă pentru tine.
Te poți simți adesea amenințat sau în pericol și nu ai încredere în partener. Poți fi suspicios și poți avea comportamente și sentimente diametral opuse de iubire sau ură. Poți deveni intruziv, abuziv sau poți avea o dorință mare de control asupra partenerului. Uneori poți încerca să păstrezi o distanță emoțională între tine și partener.
Pentru că nu ai învățat cum să îți reglezi emoțiile, poți avea emoții și reacții puternice. Eventual, poți să te iei de alții fără un motiv aparent, poți căuta cearta și deveni violent sau agresiv, repetând lucruri pe care le-ai trăit cândva.
Te regăsești pe tine sau pe cineva drag ție? Ține minte atașamentul nu este bun sau rău, el doar este. Cu susținere putem să-l transformăm pentru a avea relații împlinite.
Resurse:
Universality claim of attachment theory: Children’s socioemotional development across cultures
Environmental and genetic influences on early attachment
Adult Attachment, Stress, and Romantic Relationships
Attachment style predicts affect, cognitive appraisals, and social functioning in daily life