Scris de Valentina Dragomir, psihoterapeut | Cum scriem articolele
Un pacient care își încheia parcursul terapeutic îmi spunea că o cunoştinţă de-a sa nu a avut succes în terapie.
Și se întreba de ce.
Cum se face că ea a reuşit să își rezolve problemele cu psihoterapia integrativa, iar cunoştinţa sa nu? I se părea nedrept că unii oameni nu beneficiază de efectele bune ale psihoterapiei.
Atunci am decis împreună că un articol despre cum functioneaza psihoterapia este foarte util ca să înțelegem câteva aspecte.
De ce functioneaza psihoterapia și de ce nu?
De ce functioneaza psihoterapia și de ce nu? Aceasta este cu siguranță o întrebare care necesită un răspuns foarte complex. Voi încerca să îți prezint perspectiva mea asupra acestui subiect.
Sute de studii au găsit faptul că psihoterapia îi ajută pe oameni să facă schimbări pozitive în viața lor. Conform unei analize a unor studii efectuată de către Asociația Americană de Psihologie, psihoterapia este eficientă și produce efecte pe termen lung. Însă, din păcate, nu este utilizată îndeajuns de oameni.
De aceea, este foarte important ca dacă simți că ai nevoie să mergi la psiholog să faci acest pas.
Când vorbim de psihoterapie, vorbim în primul rând despre oameni. Această metodă de tratament a luat naștere pentru a-i ajuta. Iar relativ la succesul ei, există elemente care influențează succesul terapiei. Acestea țin atât de psihoterapeut cât și de pacient.
Neuroștiința ne spune că succesul terapiei depinde și de abilitatea psihoterapeutului de a stimula neuroplasticitatea creierului clientului pentru a face noi conexiuni, sinapse, a le inhiba pe altele, și a conecta unele rețele neuronale disociate (Luis Cozolino).
Adică succesul psihoterapiei depinde într-o măsură și de capacitatea psihoterapeutului de a ajuta clientul să creeze noi legături în creier și să le întărească!
Factori care țin de client și de influențele din mediul său
De foarte mult timp cercetătorii s-au întrebat de ce functioneaza psihoterapia. Există o cercetare mai veche efectuată în 1966 de către Michael Lambert, David Shapiro și Allen Bergin.
Aceasta a dovedit faptul că ameliorarea stării pacientului se datorează în proporție de 40% factorilor care țin parțial de client și de influențele din mediu care contribuie la vindecarea sa, evenimente externe, suportul primit de la persoanele din cercul social.
Cu alte cuvinte, rata de succes a psihoterapiei unui client este mai mare dacă în mediul de acasă are liniște, când nu există un factor stresor sever, are suport emoțional și terapia sa este acceptată.
Am observat acest lucru și în practica mea din cabinet. Am lucrat cu persoane al căror mediu nu putea fi schimbat ori îmbunătățit. Ele se aflau constant sub stres puternic cauzat din exterior, fie erau dependente de alte persoane.
În aceste situații progresul terapiei a fost mult îngreunat.
Tot aici avem ca factor care ține de client și determinarea de a se se vindeca și de a face schimbări în viața sa. Cu cât clientul își dorește să lucreze în terapie, se implică și urmează recomandările terapeutului pentru timpul dintre ședințe, cu atât există șanse mai mari ca terapia să aducă rezultatele dorite.
Rezistența la schimbare
În experiența mea am avut pacienți cărora le era teamă de schimbare cu toate că și-o doreau și se aflau în cabinet pentru ea.
Rezistența la schimbare se întâmplă atunci când schimbarea este văzută ca un pericol de către client. Cu toții știm cât de greu este să ieșim din tiparele pe care le considerăm familiare.
Este nevoie de efort conștient să aducem o schimbare cât de mică în viața noastră. Altfel, dacă nu depunem un efort conștient, funcționăm pe sinapsele deja existente (și cimentate), și manifestăm comportamentele cu care suntem obișnuiți.
Rezistența ia forma acelor ”am încercat, dar nu a mers”, ”știu asta, dar nu are efect la mine”. Sau ”n-am avut timp să lucrez/să reflectez la problema mea”, ”n-am mai continuat să fac asta…”. Dacă clientul simte că nu functioneaza psihoterapia atunci este bine să fie explorate cauzele.
Rezistența poate fi declanșată și de modul de interacțiune dintre psihoterapeut și client. De exemplu, (un exemplu mai nefericit) psihoterapeutul are un plan de terapie fix. Un alt exemplu, el insistă să discute cu clientul anumite subiecte pe care el le consideră relevante pentru progresul terapiei.
Flexibilitatea planului de tratament este foarte importantă, deoarece oamenii sunt unici și nu se pot aplica aceleași ”rețete” de tratament tuturor.
Psihoterapia integrativă are acest avantaj al flexibilității și al adaptabilității tratamentului la unicitatea clientului și la nevoile sale.
Încrederea clientului în pregătirea psihoterapeutului
În același studiu menționat mai sus, așteptările pacientului față de rezultatul terapiei au o influență de 15%.
Dacă pacientul are încredere în terapeut, în pregătirea sa și se așteaptă să aibă rezultate pozitive, atunci aceste credințe contribuie în acest procent la un rezultat pozitiv.
Încrederea clientului în pregătirea psihoterapeutului influențează așteptările pe care le are de la parcursul terapeutic.
Factori care țin de psihoterapeut și de tehnicile folosite
Alte 15 procente sunt datorate tehnicilor utilizate în procesul psihoterapeutic. După părerea mea este un procent destul de mic, contrar așteptărilor probabil ale multora dintre noi.
În psihoterapie există doi oameni care lucrează împreună: psihoterapeutul și pacientul. Pacientul nu este un cobai al experiențelor cu tehnici pe care psihoterapeutul le aplică asupra acestuia. Din contră, cei doi lucrează întotdeauna împreună.
Ceea ce se lucrează în terapie crește șansele unei psihoterapii eficiente. În terapie lucrăm cu partea emoțională a unui om și cu mintea, lumea interioară, cu omul în toate complexitatea sa.
O colaborare bună este unul dintre cele mai importante motive pentru care functioneaza psihoterapia.
Ultimii 30%
Iar ultimii 30% se datorează factorilor comuni psihoterapiilor. Există și factori specifici fiecărei abordări psihoterapeutice care le fac pe unele mai eficiente în tratamentul unor tulburări psihologice. Însă, în esență psihoterapia, indiferent de abordare, ajută clientul să schimbe viața sa în bine.
Acești factori comuni au fost îndelung studiați. Ei sunt legați de fapt de psihoterapeut, adică de capacitatea de empatie a psihoterapeutului, acceptarea pacientului, căldura și încurajarea lui. Aceste calități sunt utilizate pentru a crea relația psihoterapeutică sau alianța de lucru.
Mai multe studii au subliniat importanța acestor factori comuni tuturor psihoterapiilor. După părerea unui psiholog important, Carl Rogers – fondatorul abordării umaniste în psihoterapie, sunt ”condiții necesare și suficiente” și pot asigura eficiența psihoterapiei.
Adică psihoterapeutul trebuie să fie capabil 1: să înțeleagă starea emoțională și de viață a clientului.
2: să fie empatic și să simtă ceea ce simte clientul.
3: să îl privească cu respect, să îl trateze cu căldură.
Și 4: să fie autentic în relația pe care o dezvoltă împreună cu clientul.
Importanța relației psihoterapeutice în succesul terapiei
Există studii de specialitate care dovedesc o asociere importantă între alianța terapeutică și rezultatul psihoterapiei.
Stabilirea unei relații psihoterapeutice este o parte vitală pentru progresul în terapie a clientului, mai ales la începutul terapiei. Aceasta este baza pe care se construiește tot lucrul terapeutic. Este un instrument foarte important pentru a încuraja schimbarea în bine în viața clientului.
Este mult mai importantă concentrarea pe crearea unei alianțe terapeutice bune decât pe tehnicile utilizate. Stabilirea relației terapeutice se face la începutul psihoterapiei.
Ea îl ajută pe client să se deschidă emoțional față de psihoterapeut și să lucreze în profunzime la recuperarea sa. Deschiderea clientului oferă indicii importante pentru psihoterapeut. Îl ajută să îl înțeleagă mai bine pe acesta și să ajusteze strategiile pentru creșterea eficienței.
Pe scurt, după părerea mea, ceea ce face ca o terapie să aibă rezultate pozitive este: determinarea clientului, relația terapeutică, influențele din mediul clientului, rezistența la schimbare, încrederea clientului în terapie și terapeut, flexibilitatea planului de tratament și tehnicile utilizate.
Referințe:
Lambert, M. J., & Barley, D. E. (2001). Research summary on the therapeutic relationship and psychotherapy outcome. Psychotherapy: Theory, Research, Practice, Training, 38(4), 357–361
American Psychological Association. (2012, August 9). Research shows psychotherapy is effective but underutilized [Press release].
The Neuroscience of Psychotherapy: Building and Rebuilding the Human Brain, W.W. Norton & Company, New York.
